Mama vrea sa cant (Virgil Maxim)
Un poem. Unul de miile si zecile de mii de poeme faurite in penitenciarele Romaniei…
Marea durere este aceea ca astfel de poeme s-au inaltat adesea din sufletele curate acelor ce au luptat pentru credinta. Altii pentru adevar. Altii pentru libertate. Altii pentru mine si tine… s-au jertfit pe sine refuzand sa capituleze in fata raului.
Am fost si sunt profund miscat de suferinta celor care au luptat pentru credinta, pentru mantuirea sufletului lor si-al meu. Pentru ca adevarul sa straluceasca astazi. Va prezint cu emotie si bucurie una dintre poeziile pe care le pregatesc pentru albumul “Poezii din temnita” – Mama vrea sa cant. Am descoperit aceste versuri scrise “cu sange cald” in volumul editat de Manastirea Petru Voda – “Poeti dupa gratii”. Va marturisesc ca este o calatorie greu de purtat pana la capat dar binefacatoare.
Nascut in 1923, Virgil Maxim, elev la Scoala Normala din Buzau, este arestat in ultimul an de studii, in anul 1942 – condamnat fiind la 25 ani munca silnica pentru ca refuzat sa se desolidarizeze de crezul sau national si crestin. Cunoaste momente extrem de dificile in penitenciarele ce “l-au primit”. Izolare (1943-1944 izolare la “Zarca” din Aiud, 1948-1950 izolare preponderenta la penitenciarul din Targsor), martie 1950 – toamna 1951 izolarea disciplinara de la celula 5 bis din Jilava), considerat “periculos; munca silnica etc. Rezistand “reeducarii” comuniste de la Gherla si Aiud, este eliberat dupa 22 de ani de detentie, in 1964. A trecut la cele vesnice in data de 19 martie 1997.
Si totusi, dragul meu prieten, cand pasesti pragul casei mamei tale, fa-ti timp si daruieste-i un “cantec de marire, cum a cantat lui Dumnezeu, David, din psaltire!…”
Fotografie Natalia Ciobanu
www.soul-portrait.com