Dumnezeu este doctorul

           Ma “deranjeaza” ca Dumnezeu nu este ca mine… Ma “deranjeaza” ca Dumnezeu nu bate toba… Uneori parca mi-as dori atat de mult ca El sa isi faca putina reclama ca lumea sa-L cunoasca…

           Trebuie sa recunosc ca pe mine, firescul Claudiu, ma deranjeaza lucrul acesta… Daca ma gandesc putin mai bine imi dau seama ca este foarte bine ce face Dumnezeu. Si totusi: parca imi este necaz – as vrea ca lumea sa cunoasca ca Dumnezeu nu s-a schimbat. As vrea ca lumea intreaga sa il cunoasca pe Dumnezeu si sa I se inchine cel putin ca mine… Da, recunosc, oridecateori ma inchin lui Dumnezeu fac lucrul acesta cu bucurie si recunostinta… nu ca pe o obligatie. Mi-e inima profund recunoscatoare ca El mi-a purtat de grija de atatea ori, atat de mult, incat imi este imposibil sa mai desprind un moment al zilei si sa spun “iata ca aici m-a ajutat Dumnezeu”. Continuu El este acela care imi poarta de grija.  Viata mea este meritul Lui!

           Iata inca un om care reuseste sa inteleaga ca Dumnezeu exista si ca El poate. L-am cunoscut zilele acestea si m-am bucurat ca, desi putin timid, la sfarsitul timpului nostru din clubul penitenciarului, inainte de a ne desparti, el a avut curajul sa vorbeasca…             Exprimarea si tonul i-au fost putin mai reci insa ceea ce ne-a spus ne-a pus pe ganduri. Chiar un alt detinu ii spunea l-a urma in timp ce ii arata bratul: “m-a emotionat si mi s-a facut pielea asa…”  – vorbea despre faptul ca realmente un fior unic i-a strabatut tot trupul… Si noi l-am simtit insa noi am a tacut…

           Dragul meu prieten i-a trebuit acestui om (autorului poeziei), i-au trebuit gratiile si o drama in familie (fetita bolnava cu inima) ca sa inteleaga 2 lucruri:

1. Dumnezeu exista si El inca mai face minuni. Nu vreau sa spun cuvinte multe insa Scriptura intr-un refren continuu ne vorbeste despre Dumnezeu drept Cel Atotputernic care face minuni. Nu cunoastem planurile Lui. Nu cunoastem motivatiile si nici caile Sale prea bine. Dar ceea ce stim ne este suficient. Este informatia care ne trebuia ca sa putem “misca” inima lui Dumnezeu spre “inima” celor dragi noua: Rugaciunea! Nu iti pot spune cat trebuie sa te rogi. Nu stiu sa iti spun cate rugaciuni sau cat timp va dura… Stiu doar ca atunci cand ma rog din 3 inimi cel putin 2 vor fi transformate: Inima mea (este schimbata) iar Inima Tatalui (este umpluta de bucurie – caci tu, fiul/fiica, faci ce trebuie). Iar prin mila lui Dumnezeu chiar inima celui pentru care te rogi poate fi vindecata. Trupul, mintea sau sufletul pot fi vindecate. Dumnezeu poate sa vindece si El inca mai vindeca: pentru ca El este doctorul
2. Al 2 lea lucru pe care prietenul meu din penitenciar l-a inteles este pocainta… Lucrurile nu s-au schimbat dintr-o data. Insa in toate cele prin cate a trecut, in urma faptelor facute, a sentintei si a puscariei… strivit parca de toate acestea, cand viata nu mai are teoretic rost pentru ca o vei petrece in puscarie (sentinta pe viata) El l-a aflat pe Dumnezeu. Daca va fi eliberat mai devreme sau nu… nimeni nu stie. Ce stim insa cu totii este ca puscaria este un loc de intalnire cu Dumnezeu…