Iarna – (Nicolae Labis)

Iarna (Nicolae Labis)

vol. Peisaj de iarna

Uneori pare a fi o slabiciune sa spui ca iti este dor. Si cu atat mai mare pare slabiciunea, pentru unii, cand spui ca iti este dor de copilarie si de tot ceea ce te fascina pe vremea aceea…

Oricat de mult ai incerca sa readuci acele vremuri, lucurile nu vor mai fi la fel: pentru ca tu te-ai schimbat. Era ceva special cu privire la tine. Aveai sufletul deschis. Deschise-i fiind portile, ne ferecate de prejudecati si alte cate, primeai si iubeai pe toata lumea… Ce minunat ar fi daca si astazi sufletul ti l-ai deschide ca in vremurile de odinioara fata de tot ce este bun, luminos, fata de tot ce vine din ceruri.

Atunci, pe vremea aceea,  erai loial. Nu stiai ce inseamna verbul “a trada” si chiar daca ai fi stiu, tu tot n-ai fi acceptat sa fii un tradator. Dar astazi…hm, este trist faptul ca astazi esti loial numai acelora care iti ofera ceva, interesul a inceput sa-ti dicteze mersul…

Sa mai aduc aminte faptul ca mama, tata, fratii, bunica si bunicul erau o comoara pentru tine? Sa mai amintesc faptul ca iti faceai timp sa asculti si sa patrunzi intelesul cuvintelor? Sa mai amintesc faptul ca seara, pe cand vantul sufla cu putere afara, te rugai langa patutul tau?…

Sunt prea multe lucruri bune pe care le-am avut si le-am pierdut… Poezia aceasta iti mai aduce aminte inca odata ca iarna poate fi frumoasa. Iti mai aduce aminte inca odata ca albul zapezii poate fi si albul sufletului tau. Iti mai aduce aminte ca iarna, asa cum a creat-o Dumnezeu are un rost si este frumoasa: Iarna (Nicolae Labis).

Cum arata iarna ta?