Ti-aduci aminte, mama…
(Costache Ioanid)
Ti-aduci aminte, mama…
(Costache Ioanid)
Ti-aduci aminte, mama, de vremea fericita,
cand ma tineai pe brate ca paru-mi sarutai ?
Cand nu aveam în lume fiinta mai iubita,
nici ochi mai plini de farmec, și nici mai dulce grai …
Ti-aduci aminte mama, cand paru-mi sarutai ?
Ti-aduci aminte, mama, cum te tineam cuprinsa,
sa spui cu mine seara duioase rugaciuni ?
Si cum in nopti de veghe, sub candela aprinsa,
lasai sa-țt cada lacrimi pe-o carte din strabuni ?
Ti-aduci aminte mama, ce sfinte rugaciuni ?
De-atunci trecuraă anii ca frunza scuturata
si-au troienit sa-mi stinga credinta de copil.
Dar intr-o zi de taina scanteia de-altadata
s-a prefacut in soare si-n albe flori de-april …
urcand pe-o noua treapta credinta de copil.
Dar ochii tai par astazi acoperiti de ceata
si ma privesc cu teama ca niste ochi straini.
Si caut ochii mamei sa-i vad din nou in fata,
cum ma priveau odata de duiosie plini.
Dar ochii tai par astazi, ca niste ochi straini.
O, vino iarasi, mama, de bratul meu cuprinsa,
sa-ngenunchem alaturi ca-n vremea ce s-a dus !
Si vom simti in suflet o candela aprinsa
ce ne va duce-odata in tara lui Isus !
O, vino, astazi, mama, cu mine la Isus !
Claudiu Lulciuc
www.asculta.ro
Noi stam de vorba cu sufletul tau!