Ti-aduci aminte, mama…

(Costache Ioanid)

Ti-aduci aminte, mama…

(Costache Ioanid)

Ti-aduci aminte, mama, de vremea fericita,

cand ma tineai pe brate ca paru-mi sarutai ?

Cand nu aveam în lume fiinta mai iubita,

nici ochi mai plini de farmec, și nici mai dulce grai …

Ti-aduci aminte mama, cand paru-mi sarutai ?

Ti-aduci aminte, mama, cum te tineam cuprinsa,

sa spui cu mine seara duioase rugaciuni ?

Si cum in nopti de veghe, sub candela aprinsa,

lasai sa-țt cada lacrimi pe-o carte din strabuni ?

Ti-aduci aminte mama, ce sfinte rugaciuni ?

De-atunci trecuraă anii ca frunza scuturata

si-au troienit sa-mi stinga credinta de copil.

Dar intr-o zi de taina scanteia de-altadata

s-a prefacut in soare si-n albe flori de-april …

urcand pe-o noua treapta credinta de copil.

Dar ochii tai par astazi acoperiti de ceata

si ma privesc cu teama ca niste ochi straini.

Si caut ochii mamei sa-i vad din nou in fata,

cum ma priveau odata de duiosie plini.

Dar ochii tai par astazi, ca niste ochi straini.

O, vino iarasi, mama, de bratul meu cuprinsa,

sa-ngenunchem alaturi ca-n vremea ce s-a dus !

Si vom simti in suflet o candela aprinsa

ce ne va duce-odata in tara lui Isus !

O, vino, astazi, mama, cu mine la Isus !

Claudiu Lulciuc
www.asculta.ro
Noi stam de vorba cu sufletul tau!