Nu pleca (Claudiu Lulciuc)

Nu pleca (Claudiu Lulciuc)

Iti scriu amicul meu cu sufletul… Din aurul sufletului meu vreau sa iti ofer si tie cateva grame. Nu te gandi la mine: cine sunt… de ce iti scriu… ce interese am… Nu te gandi la nici una din acestea. Cuvintele pe care acuma ti le scriu sunt pentru ca stiu ca ai nevoie de ele. Pentru aceste cuvinte vor aduce sanatate trupului tau. Pentru ca aceste cuvinte iti pot reda parintii sau familia pierduta…   Ne este mult mai usor sa plecam cand rana in piept simtim cum creste. Ne este mult mai usor sa lovim si apoi sa fugim. Ne este mult mai usor sa gasim o “formula” in mintea noastra prin care sa credem ca timpul are ceva magic in el: “ii va vindeca cumva timpul pe cei ce i-am ranit…” – Fals! Numai tu poti vindeca rana lor si rana ta! Nu pleca! Aceasta as vrea sa te rog din nou si din nou pana cand vei intelege de ce. Am vazut si parinti si tineri… plangand. Insa plangeau separat. Fiecare plangea in coltul lui. Pe fiecare il durea sufletul dar refuza sa faca un pas spre impacare… Prietene draga de vei pleca vei lasa in urma ta o rana pe care nimeni nu o va putea inchide. Prea des imi este dat sa stau de vorba cu oameni din tara sau din strainatate care sufera. Sufera de parca ieri li s-a intamplat totul. Povestesc despre felul in care s-a purtat un om cu ei in urma cu ani de zile si totusi… Glasul incepe uneori sa tremure fie de durere fie de manie… Cuvintele incep sa se ingramadeasca inexpresiv pe buzele lor. Ratiunea incepe sa slabeasca si sentimentele de durere incep sa curga prin cuvinte… De partea cealalta am gasit un om din sufletul caruia remuscarea musca in fiecare zi. Sufletul le este insangerat… Sau am vazut, de pilda, parinti care asteapta fiul/fica sa vina inapoi si sa spuna un simplu: “Iarta-ma mama/tata fiindca te-am ranit…” aceste cuvinte ar fi pansamentul necesar pentru sufletul lor…   Nu voi mai lungi gandurile mele dar, te rog: nu pleca. Nu inchide usa cu nepasare. Nu te grabi sa-ti “vezi” de drumul tau in viata… Exista rani in sufletul tau si in sufletul celor ce-i lasi in urma… rani ce numai tu le poti vindeca.   Iarta! Iarta pe mama ta… iarta-l pe tatal tau… iarta-ti prietenii… iartati batranii ce ti-au gresit… iarta-i pe cei ce te-au lovit… Da-le drumul si nu le mai strange cuvintele in pieptul tau ca pe o comoara: singur te ranesti! Iarta si vei fi vindecat! Iarta si ti se va ierta…   Claudiu L. www.asculta.ro Noi stam de vorba cu sufletul tau!